Nu știu alții, însă eu am început să fac engleză încă de la grădiniță. Da, pe vremea când nu știam bine nici cum mă cheamă ei aveau pretenția să învățăm engleza. Ideea e că mie nu-mi plăcea ora aia și nici educatoarea menită să ne învețe așa că stăteam în baie până când se termina, eram rebel încă de pe atunci. Și, fie vorba între noi, tipa aia habar n-avea să ne predea deci mai aveam încă un motiv să nu stau la oră.

După ce-am mai crescut și am observat că mă cam lovesc de engleză peste tot pe unde mă duc am început s-o privesc cu alți ochi (engleza, nu educatoarea) și să mă apuc de învățat ca la carte cum s-ar spune.

La școală am început să fac engleză abia din clasa a 3a – da, la grădiniță făceam însă în clasa a 1-a și a 2-a nu – și în scurt timp deja devenise materia mea preferată și singura oră la care mă duceam cu interes fiindcă într-adevăr îmi doream și aveam ce să învăț. La un moment dat (prin a 7-a) însă am căutat noi metode de a învăța engleză fiindcă pentru mine deja devenea monoton să merg la școală așa că am început să mă uit la tot mai multe clipuri în engleză, pe net.

Lăsasem deoparte tot contentul în română la care mă uitasem zi de zi până atunci și toți creatorii de content în engleză care-mi plăceau erau pe lista mea. Așa am reușit să învăț în câteva luni mai mult decât am învățat la școală în câțiva ani, mai ales pe partea de pronunție.

Nu mă înțelegeți greșit, e utilă ora de engleză de la școală însă dacă vreți și alte metode de aprofundare una dintre ele ar fi cea prezentată de mine care nu numai că e mult mai plăcută ci e și destul de utilă.

În ultimul timp am început să comand tot mai mult online (și nu sunt singurul, drept urmare felul în care magazine online evoluează pe zi ce trece) iar curierii au să-mi aducă ceva cam în fiecare săptămână. De la device-uri și electrocasnice și până la cărți, iau totul de pe net fiindcă e mult mai comod, cel puțin pentru mine.

Din cauza pasiunii pe care am dezvoltat-o de-a lungul timpului către observarea cât mai amănunțită a comportamentului și reacțiile pe care le au oamenii am continuat să experimentez și pe curierii pe care-i întâlneam destul de des. Pe ruta mea circulă 2 curieri. Uneori vine unul, alteori celălalt.

După ce i-am plătit comanda, primului i-am lăsat câțiva lei bacșiș iar a doua oară s-a comportat mult mai frumos și a venit mai repede (aici nu știu dacă a depins neapărat de el sau de programul impus dar…). Celuilalt nu i-am dat niciun leuț în plus iar cu fiecare comandă pe care mi-o livra devenea tot mai morocănos și parcă plictisit de viață.

Am inversat apoi rolurile și am încetat să-i las bani în plus primului curier, dându-i celui de-al doilea. Spre uimirea mea cel căruia am încetat să-i mai dau bacșiș se comporta din ce în ce mai frumos parcă așteptând banii de altă dată iar celălalt, la fel cum mă așteptam, începuse și el să-și schimbe comportamentul și să devină mai amabil.

Am ajuns, oarecum, în urma acestui experiment la 2 concluzii și nu sunt încă sigur care dintre ele este cauza. S-ar putea ca amândouă să declanșeze comportamentul oamenilor, orice e posibil. Așadar, prima ar fi că salariile sunt prea mici și au și ei nevoie de ceva bănuți în plus și au conștientizat că doar prin acest mod o pot face. A doua ar fi că pur și simplu li se pare că natura jobului le permite să aibă pretenția unor bani în plus de la oameni.

Voi credeți în horoscop? Eu unul nu sunt prea convins. Văd multă lume pasionată, îl citește zilnic și chiar crede. E posibil ca astrele, poziția planetelor să ne afecteze norocul și sănătatea? Adică viitorul să ne fie scris de la naștere, de cum luminează o stea sau o planetă se rotește?

La televizor, pe internet și chiar la radio, în fiecare dimineață aud horoscopul. Îmi place să îl ascult, e interesant când se spune ceva și nu are nicio legătură cu mine. Stau și mă gândesc, m-am născut eu când nu trebuia, sau s-a greșit în acte. Însă, la finalul zilei când dau de el, se pot face legături cu ziua respectivă. Cred că e ceva pur psihologic, lucruri spuse ca general, care se pot petrece zilnic. Nu îmi prea bat capul, prefer să rămân în rând cu această temă.

Am găsit în cartea de management un citat interesant, ceva in genul că milionarii nu cred în astre, dar miliardarii da. Din păcate nu era însoțit de vreo explicație, se presupune că ar trebui să deducem noi, sau era prea liberă pagina respectivă. Nu pot să spun că eu nu citesc niciodată horoscopul, o fac deobicei la început de an, când nu am ce face și speranța unui an mai bun mă apasă. Din nefericire, doar lucruri bune se spun acolo, nu e de prea mare folos.

Nu sunt genul de persoană ce să creadă în așa ceva, sau în alte lucruri supranaturale. Sunt de părere că viitorul îl facem singuri, deciziile majore și în special cele de zi cu zi, ne pot schimba destinul, folosesc termenul pentru a fi mai exact, nu cred nici în așa ceva, dar și șansele de succes și chiar norocul. Așa că, mai bine să ne concentrăm pe ceea ce facem, decât să sperăm că cineva are grija de noi și suntem invincibili.

Sunteți religioși? Eu unul nu am fost niciodată o persoană religioasă. Am mers la biserică silit, m-am plictisit și am venit acasă. Acolo nu știu dacă mai merge lumea să asculte, sau merge pentru a-și arăta noile haine, a critica pe alții sau bârfii pe cei care nu sunt prezenți.

Ultima oară am fost la biseică prin 2012, atunci știu că mi s-a făcut atât de rău de la tămâie, de îmi lăcrimau și ochii. Mi-a fost rău aproape trei zile, atunci am promis că nu mă mai întorc acolo. Această decizie a fost mai mult legată de ce am văzut, că știam că voi reacționa așa, oameni bătrâni, bolnavi, se țineau după preot.. Off, gata.

Ce e mai rău decât asta? Sunt acei martori în costum care vin de la ușă la ușă, te opresc pe stradă sau îți dau bilețele pe care îți cer bani apoi. Un alt grup care măa deranjează tare și nu cred că doar pe mine, sunt acei atei, care urlă tare și bat în piept că nu cred în nimic. Nu înțeleg ce e cu religia asta, fiecare crede în ce vrea, fiecare face ce vrea, de ce toți vor să aducă oameni de partea lor? Ce câștigă din asta? Doar își pierd vremea și mă enervează pe mine.

Deci, religia e pentru cei ce aleg să creadă. Aceasta nu ar trebui impusă, deși din păcate este, de mic copil părinții sau bunicii te trag cu ei la biserică, nu pricepi nimic, doar stai acolo și pari cuminte. Oamenii religioși nu sunt mai buni ca restul, toți suntem diferiți, în orice grup dai de persoane de fel și fel, așa că dacă mergi la biserică, nu ești o persoană mai bună. Lăsați-mă în pace cu sectele voastre, eu vreau să trăiesc după mine, nu după o carte veche.

După ce m-am confruntat de multe ori cu lipsa inspiraţiei şi a chefului de viaţă atunci când încercam să lucrez de la mine de acasă am încercat să caut un motiv plauzibil pentru care îşi fac simţită prezenţa aceste ”simptome” şi într-un final am descoperit cauza : viaţa mea era una dezordonată.

Aceste probleme au apărut odată cu momentul în care m-am mutat singur iar odată cu mutarea viaţa mea a devenit mult mai dezordonată, ocupată şi obositoare dat fiind faptul că eram nevoit să mă ocup de unul singur de toate treburile casei, de la făcut mâncare şi până la făcut curăţenie generală.

M-am străduit însă şi am reuşit, cu greu, să mă adaptez şi să mă obişnuiesc cu toate lucrurile pe care le am de făcut pentru a-mi întreţine locul în care locuiesc iar după ce mi-am creeat un ritm anume totul începuse să se schimbe treptat în bine, după câteva luni totul revenind la normal iar eu reuşind să-mi desfăşor activităţile profesionale aproape la fel de bine că atunci când stăteam în casa părinţilor mei unde aceştia făceau toate treburile casei.

Aşadar, din această experienţă am ajuns la concluzia că unul dintre cei mai importanţi factori ai succesului şi al randamentului pe plan profesional şi nu numai este o viaţă ordonată. Dacă vă confruntaţi şi voi cu astfel de probleme din care rezultă lispa inspiraţiei, randamentului şi stării necesare pentru practicarea activităţilor profesionale sau de orice alt tip atunci este esenţial să vă puneţi ordine în viaţă.

O viaţă dezordonată, fără un program pus la punct măcar cât să vă cunoaşteţi în mare activităţile pe care aveţi de gând să le desfăşuraţi, un program alimentar nesănătos sunt cauzele principale ale apariţiei problemelor cotidiene din zilele noastre. Dacă vreţi ca totul să revină la normal în vieţile voastre atunci este esenţial ca ceva să se schimbe radical şi acela este stilul de viaţă.

Dacă tu, un membru al familiei sau un prieten apropiat aveţi probleme cauzate de munca îndelungată sau stresul şi oboseala acumulată vă supără atunci ar fi bine să vă recreaţi programul adăugând printre multele ore de muncă şi perioade scurte de relaxare pentru a evita o posibila clacare psihică ce ar putea apărea datorită cauzelor pe care le-am enumerat puţin mai sus.

Aşadar, dacă v-aţi hotărât să puneţi piciorul în prag şi chiar dacă vă doriţi foarte mult să atingeţi anumite obiective atunci a venit timpul şi totodată este esenţial să vă schimbaţi radical programul şi să vă introduceţi în acesta şi pe lângă muncă şi ore destinate odihnii, relaxării şi destresării.

Fiindcă şi eu am trecut printr-o perioadă în care am fost la un pas să renunţ la orice activitate din cauza stresului am să vă dau câteva metode pe care le-am adăugat atunci când a fost cazul în timpul meu destinat relaxării.

Jocurile video sunt o metodă bună de calmare
Recomand ca metodă foarte eficientă de relaxare jocurile video. Însă, foarte important, aveţi grijă ca acestea să nu fie competitive pentru ca o eventuală pierdere s-ar putea să vă distrugă toată starea de relaxare pe care v-a adus-o jocul, asta dacă sunteţi o fire mai perfecţionistă care nu suportă să piardă.

Plimbările prin parc
O altă metodă pentru a elimina stresul o constituie plimbările prin parc.Recomandat la o oră când sunt cât mai puţini oameni în parc deoarece liniştea va oferi un avantaj plimbării.

Joacă-te cu copii mici sau animale de companie
În cazul în care cele 2 metode de mai sus nu au funcţionat sau pur şi simplu nu timpul nu vă doriţi să le efectuaţi atunci în mod cert 10 minute de joacă alături de un copil mic sau un animal de companie prietenos vă va ajuta să vă exteriorizaţi perfect de orice problemă şi astfel randamentul de la muncă va creşte considerabil.

In doar cativa ani, Praga a devenit unul din cele mai populare orase din Europa. Alaturi de Barcelona, Lisabona, Dubrovnik sau Amsterdam, Praga a devenit unul din cele mai vizitate orase de tineri.

Toate aceste orase au un punct comun, sunt denumite orase “cool” de pasionatii de calatorii. Daca vrei sa afli care sunt cele mai interesante atractii din Praga citeste randurile de mai jos.

Casa dansanta
Imaginea acestei cladiri a facut inconjurul lumii. Este fructul imaginatiei a doi arhitecti, Frank Gehry si Vlado Milunic, prima piatra fiind pusa pe data de 3 septembrie 1994. Este o cladire in stil deconstructivist. Deconstructivismul este o miscare arhitecturala intiata in 1988 de catre Philip Johnson. Acest loc gazduieste un hotel de patru stele si o sala de expozitii. Se gasesc in egala masura cateva birouri si cafenele.

Ascensorul Pater Noster din Praga
Un ascensor Pater Noster este un lift care se misca in continuu si in care se poate urca si cobori din mers. Daca vrei sa admiri si tu aceasta curiozitate, un ascensor care nu se opreste niciodata, este de ajuns sa te indrepti spre noul hotel al orasului Praga.

Mormantul lui Franz Kafka
Acest scriitor ceh si-a petrecut o mare parte din viata la Praga si este inmormantat in noul cimitir evreiesc din Praga. Un cimtir de aproximativ 10 000 de hectare care adaposteste peste 25 000 de morminte. Un loc care se afla in cartierul Zizkov, chiar in spatele straniului turn de transmisie Zizkov, cu o inaltime de 216 metri.

Zidul lui John Lenon din Praga, un simbol al libertatii
Moartea lui John Lenon, in 1980 a avut un impact puternic in intreaga lume. Acest perete delimiteaza o gradina care apartine ordinului Maltei. Vis-à-vis se afla ambasada Frantei. Pe data de 8 decembrie 1980 a aparut un desen pe acest zid lung din Praga. Si, la scurt timp acest zid a devenit un simbol al libertatii, un loc in care fiecare student venea sa deseneze ceva in onoarea lui John Lenon, recent asasinat.

Abonatii Amazon pot descoperi de acum inainte serialul Belgravia, noua fictiune a lui Julian Fellowes.

In ajunul bataliei de la Waterloo, familia de burghezi Trenchard participa la balul organizat de catre contesa de Richmond. In cursul acelei seri, o serie de evenimente se declanseaza care vor avea repercusiuni si cateva decenii mai tarziu.

Butterlfy Effect. Actor, realizator, scenarist, scriitor… Julian Fellowes este un pasionat de filme si seriale de epoca. Cunoaste istoria, obiceiurile si lucrurile care sunt in uz si se inspira din ele pentru scrierile sale.

Cu serialul Belgravia, ne duce pana la Bruxelles si pana la Londra, pentru a urmari povestea unei familii din secolul 19 ranita in plina inima. Acest showrunner adapteaza pentru micile ecrane romanul pe care el insusi l-a scris in 2016.

La fel ca si in cazul lui Downtown Abbey, serialul sau cel mai premiat si aplaudat, si care este prezentat drept sora sa mai mare, Fellowes ne da un serial de o eleganta nebuna, intre decoruri, muzica, replici ale actorilor si jocul lor. Totul este calibrat la milimetru.

Cu siguranta ca actorii sai- Philip Glenister, Tamsin Greig, Alice Eve sau Ella Purnell, nu sunt foarte cunoscuti, dar Belgravia straluceste prin compozitia si emotia sa. Vorbim aici depre nobilime si despre regulile sale, dar si despre relatia dintre stapan si servitor.

Serialul reia codurile une drame istorice, bazandu-se pe cateva fapte reale, de la batalia de la Waterloo, la nasterea ceaiului luat dupa-amiaza. Dar mai mult decat un serial istoric, ne spune mai intai povestea unor oameni si cum o decizie luata va avea 26 de ani mai tarziu consecinte asupra numeroase familii.

Cu sase episoade de 45 de minute, Belgravia nu are cum sa placa celor care adora acest gen.

The Salt in Our Waters este primul lung metraj al realizatorului originar din Bangladesh, Rezwan Shahriar Sumi si este un film calduros si direct, pe tema autoritatii, a libertatii individuale, a religiei si schimbarii climatice.

Facem cunostinta cu Rudro, un sculptor in varsta de 30 de ani, aflat intr-un golf din Bengal in timp ce nu intelege necesitatea de a mitui un functionar care nu il lasa sa incarce o cutie mare din lemn pe nava sa fara o inspectie in prealabil. Odata ajuns la destinatie, pe o insula indepartata din Delta Bangladesh, este primit cu caldura de catre gazda sa, Bashar si de catre un grup de oameni bucurosi sa descarce incarcatura in mod gratuit. Seful satului, un lider religios si moral autoritar pe care localnicii il numes Presedinte, vine in egala masura in intampinarea lui Rudro.

Rudro a venit pe insula pentru a-si gasi inspiratia pentru noua sa instalatie. Atunci cand deschid cutia din lemn, barbatii descopera trei efigii umanoide ambulate in plastic, ceea ce ii face imediat sa tresara. Bangladesh este o tara musulmana si diferenta intre idolii interzisi si sculpturile artistice este banala.
Rudro, un barbat extrem de optimist adora umila cabana pe care i-a inchiriat-o Bashar pe perioada in care sta in aceasta regiune. La scurt timp, o gasca de baieti vin in cabana sa si incep sa lucreze cu argila. Localnicii il privesc pe Rudro cu dezaprobare deoarece vad in aceasta practica drept o ofensa fata de Allah. Tuni, sora mai mare a lui Taher, este in egala masura atrasa de acest strain insa prefera sa ramana prudenta.

Atunci cand, in prima zi a sezonului de pescuit, principala sursa de hrana si de venit in sat, barcile revin aproape goale, Presedintele il invinuieste pe Rudro pentru toate acestea. Se instaleaza o atmosfera toxica. Ziua urmatoare de pescuit este una buna, asa cum a prezis si Rudro. Ceea ce ii permite sa recastige respectul satenilor. Cu toate acestea, va redeveni tinta neincrederii localnicilor dupa ce este vazut cu Tuni…

Una din noutatile lunii decembrie pe Netflix vine direct din Italia, odata cu Rose Island, o comedie amuzanta si simpatica, realizata de catre Sydney Sibilia.

Suntem in anul 1968 si Giorgio Rosa este un inginer idealist care incearca din greu sa se supuna regulilor impuse de societatea in care traieste. Decide sa isi creeze propria lume, o insula in largul coastelor italiene, in afara apelor teritoriale ale tarii. Cu ajutorul prietenului sau Maurizio, acest vis ia forma unei platforme offshore si devine la scurt timp un loc extrem de popular care atrage un numar mare de turisti.

Insa Giorgio vrea sa mearga mai departe, are planuri mari si indraznete, vrea sa isi dezvolte visul. In fata Natiunilor Unite, mai apoi in fata Consiliului Europei, pledeaza pentru o recunoastere totala a “statului” sau suveran. Insa, datorita proportiilor luate de aceasta afacere, guvernul italian va lua toate masurile posibile pentru a pune punct acestei aventuri.

Trailerul este cel care da tonul acestui film si, in termeni de vizionarism, nu suntem deloc dezamagiti de ceea ce vedem. Rose Island este o comedie reusita si perfect realista. Decorurile, reconstituirea epocii si o poza superba, ofera cadrul perfect pentru aceasta comedie nebuna. In plus, trebuie sa stiti ca filmul este inspirat dintr-o poveste adevarata. Personajele sunt simpatice, te atasezi rapid de ele.

Mai ales de personajul interpretat de Elio Germano, Giorgio Rosa adica care ne impresioneaza prin dorinta sa de a schimba lumea, de a o transforma in functie de dorintele si preferintele sale. Frumoasa Matilda De Angelis confera un farmec natural filmului, in pielea personajului Gabriella, fosta iubita a lui Giorgio. Distributia este completata de catre Thomas Wlaschiha si Leonardo Lidi.

Rose Island este o comedie reusita per total care va fi pe placul amatorilor acestui gen. O comedie amuzanta si simpatica, o oda adusa libertatii.